Drapelul si Imnul Romaniei

Asa cum anuntam,in fiecare duminica voi publica unu-doua articole despre lucrurile frumoase din Romania cu care ne putem mandri ca suntem romani (poeti de mare clasa,scriitori,locurile frumoase din Romania,traditii,etc).Am hotarat ca primul articol publicat sa fie despre istoria drapelului si imnului Romaniei.Toti stim care sunt culorile drapelului dar putin stim istoria lui.Sper sa va placa.

Drapelul Romaniei

De sute de ani, cele trei culori  "roşu, galben şi albastru"  au fost legate de poporul român, iar astăzi ele alcătuiesc drapelul României. Sunt aşezate vertical, iar ordinea este albastru, galben, roşu, începând de la lance. Proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul drapelului au fost stabilite prin lege.

Se pare că cele trei culori fac parte din viaţă noastră cu mult înainte de existenţa unui singur stat roman, iar primele dovezi care atestă aceste legături provin încă din anul 535. Albastrul, galbenul şi roşul se regăsesc mai târziu şi pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi, iar în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu li se stabileşte şi semnificaţia: albastrul cerului- libertate, galbenul ogoarelor – dreptate, roşul sângelui – frăţie.
În 1834, pentru prima dată un teritoriu românesc a adoptat cele trei culori ca drapel. Este vorba de Ţara Românească. Deşi culorile erau dispuse altfel, ele au stat la baza drapelului de luptă al revoluţionarilor de la 1848 şi acestea au fost culorile salutate mai târziu şi de studenţii români de la Paris. În iunie 1848, Guvernul provizoriu al Ţări Româneşti decreta că steagul naţional are trei culori- albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Dreptate, Frăţie”. Deşi la început poziţionarea culorilor era pe orizontala, cu albastrul în partea superioară, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.
 

Totuşi, se pare că până la 1861, Moldova şi Ţara Românească utilizau, deopotrivă, atât vechile steaguri (cu roşu şi albastru pentru Moldova, şi albastru şi galben pentru Ţara Românească), cât şi tricolorul. 1867 a fost anul când cele trei culori ale steagului şi aşezarea lor au fost stabilite prin lege. Tot atunci s-a mai stabilit ca stema ţării să fie aşezată doar pe drapelele armatei şi cele princiare, iar cele civile să rămână fără stemă. Şi după Unirea de la 1919, drapelul României Mari rămâne tricolorul cu fâşiile dispuse vertical, iar după caz acestea purtau însemnele reginei, ale regelui sau ale unităţilor militare.

Modelul Mihai I în Al Doilea Război Mondial

După 1948, aspectul drapelului se schimbă din nou şi în centrul lui apare stema cu un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglicăavând inscripţia Republica Populară Română şi iniţialele R. P. R. la capătul spicelor.

Drapelul RPR între 1952 şi 1965

În timpul Revoluţiei din 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele, zona centrală a drapelului fiind ruptă sau tăiată.
 

Aproape 11.000 de drapele la Muzeul Militar Naţional
Cea mai mare colecţie de drapele şi stindarde se găseşte la Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I” şi numără 10.826 exponate. Unele dintre ele sunt drapele din secolul al XIX-lea, altele sunt de dată mai recentă. Sunt stindarde, drapele militare româneşti (toate drapelele şi stindardele armatei române de la 1834 până astăzi, drapele ale unor organizaţii cu caracter militar, pavilioane regale, fanioane, flamuri, jaloane, drapele folosite la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria în 1922 la Alba Iulia, cópii şi reconstituiri după diferite modele de drapele româneşti, accesorii pentru drapele etc), steaguri şi fanioane străine. Multe dintre drapelele vechi au flamura deteriorată (uneori lipseşte aproape în totalitate) sau sfâşiată de gloanţe ori săbii. Drapele utilizate în timpul Războiului de Independenţă au fost păstrate până în 1928-1929 în sala tronului din Palatul Regal, trecând apoi în patrimoniul Muzeului.
Printre atracţiile colecţiei se numără drapelul cu însemnele domnitorului Constantin Ipsilanti, datând de la începutul secolului al XIX-lea, primele drapele militare instituite de Mihai Sturdza în Moldova şi Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească la 1834, apoi cele ale lui Barbu Ştirbei, Grigore Alexandru Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Carol II, Mihai I şi numeroase drapele străine (otomane, austro-ungare etc.).
Drapelul care a aparţinut “II Regimentu de artilerie”, 1872;, Stindardul de comandament al Brigăzii 8 cavalerie, 1941, Drapelul 1994 care a aparţinut Brigăzii 11 mecanizate „Carei” sunt considerate a fi cele mai valoroase piese din colecţia de drapele a Muzeul Militar Naţional.
*Prin lege, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului naţional al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, prin care tricolorul roşu-galben-albastru devenea Drapel Naţional.

Imnul Romaniei

Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a secolului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români.

Celebrul căpitan Eduard Hübsch, părintele muzicii militare româneşti, a compus primul imn care a fost cântat vreme de 85 de ani.

Compozitorul a câştigat concursul pentru a desemna piesa ca imn al Principatelor Unite Române.

Din 1884 până în 1948, "Trăiască Regele" pe versuri de Vasile Alecsandri a înlocuit "Marşul" care a fost pe post de cântec solemn între 1862-1884.

„Zdrobite cătuşe" a fost imnul naţional al României între 1948-1953, pe versuri de Aurel Baranga şi muzică de Matei Socor.

"Te slăvim, Românie!" caracterizează prietenia dintre Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă, fiind imn naţional între anii 1953-1977.

A urmat „Trei culori" între 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu.

„Deşteaptă-te române!" este din 1989, imnul de stat al României.

Versurile imnului naţional îi aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, ziarist şi traducător.

După unele surse, muzica imnului nu i-ar aparţine nici lui Anton Pann, nici lui George Ucenescu ci ar fi inspirată dintr-o veche melodie religioasă, “Din sânul mamei mele”.

Prima oară, poemului “Un răsunet” de Andrei Mureşanu, i s-a creat un aranjament muzical şi a fost cântat pe 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea.

Imediat după instaurarea dictaturii comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!" ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea şi fredonarea lor fiind pedepsite cu închisoarea.

Imnul actual a fost instaurat pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ! http://unirearomaniei.blogspot.com